Versuri

scriu blocuri si dupa blocuri zgarie nori

ferestre langa soare langa luna uneori

langa unii calatori aproape de meteori

si le scriu tot mai sus

devenind tot mai mic in fata lor

ma ascund in umbra lor

simplu pieton asteptand la semafor culori care nu mai vin

dar pe trecere ma car si ma duc sa ma las intr-un pas hoinar

retras in apartamentul meu incep sa zgarii nori incep sa ma zgarie nori

incep sa simt mirosul ploii

mirosul prafului de pe capote

mirosul prafului de pe comete si de pe coperte

in perete prind tablou cu influente electrostatice si lumini salbatice

in vitrina am deja machete dinamice ale orasului propus ce zgarie pana sus

zgarii norii in rani adanci sa curga raze

zgarii norii ridic pe schele de raze

zgarii visele si foile usa liftului si ploile asfaltul si gradina si uzina si masina

dupa blocuri zgarie nori si dupa zgarieturi sunt sori

eu vreau sa zgarii norii ca pasarile ce pot sa atinga zorii

mi-am zis ca daca tot m-apuc sa musc voi musca nori

daca tot m-apuc sa imi sting ranile le sting cu flori

mi-ajunge atat asfalt

mi-ajunge atat inalt

mi-ajunge de la glezne pana-n palma ce imi plange despre fierul ce il strange

zmeul zboara omul fuge

mi-aminteau perechi de buze strangand chingile ce m-agatau de troleibuze si ganguri fluiera partruze

eu ma-ntorc cu spatele si noptile ma-nsala caci e aproape liniste

inc-un pas haina-i ceata

inc-un pas si am in fatza o cutie de chibrituri din ciment

si firimituri de viata

oare sunt intreb si imi raspund 'nu stiu' tacand

muribund
sau mai degraba nou nascand
ochi cascand
scanduri din asfalt calcand
oare sunt
oare o sa fiu
jur ma simt de parca-s inghitit de viu
si ajung la cerul gurii cu penita in timp ce scriu

eu vreau sa zgarii norii ca pasarile ce pot s-atinga zorii

Noaptea nu-i geam fumuriu am aflat intr-un tarziu ca ce visezi devine viu
M-am aflat intr-un tarziu zambind cald unui lambriu
N-am aflat vreun dusman in tavan doar umbrele ce-mi sar prin geam
Doar si tu stii, genele pot evada din puscarii, aschii de plus deschid in pleoape usi dar
TU nu te feri de-mperecheri in agonii ce-ti lumineaza ochii larg deschisi
Prostii le-au poreclit copilarii, ce daca,
Tu sa iubesti orbeste ca ce sadesti in crestet creste pe tapetul cu nuante purpurii

Te-ai trezit ca-n loc de asternut ai sac de dormit din rai cazut
Altii au drept culcus sertar pentru papusi de lut
Ca se la faci in ciuda lor invelestete in nori
Ei n-au decat sa se-nveleasca-n sfori
Si daca orasu tau de carne are porti, de ce n-ai hoinari in nopti, ca sa te-ntorci a doua zi
C-un evantai din flori de colt

din visul tau cel mai rau tu fa-ti noaptea cea mai buna
cantecul care suna cel mai bine fa-l furtuna
fa-te ca tuna cand ploua fa-te iarba daca-i roua
fa-te glas daca e nud pas daca e drum ramas

daca e bun iti las visul compas
pe prag ca mi-e drag sa-l ascut
si sa-l ascult sa-l astup
si sa-l ajung sa-l nasc si sa-l
aduc in vals de orar fals

eu stiu cum sa tin okii inchisi
am invatat sa ma suprind si ii deskid pe furis
ma privesc de dinafara o iarna si o vara
care pica una-ntr-alta ca o panan calimara

ca o pasare amara visul din tine vrea sa iasa
cerul deseneaza-l tu la fel ca prima oara
si intinde-te in pat deskide okii larg
in tavan apare scris visul tau cel mai drag

visul tau este real
lumea ta de pe tavan
are vise peste tine asezate calm
visul tau este real
lumea ta de pe tavan
este chiar visul din tine si e calm.

Ce-i asta ma intrebi?!
E-un fel de lumea mea
Si o pastrez ascunsa-n debara
Orasu meu pustiu de buzunar in care nu prea vrea nimeni sa stea
Asa ca-mi fac de lucru cu o galeata de vopsea
Pe bulevard am pus un felinar sa-mi aminteasca cine sunt caci
Eu uit iar si iar ajung
Descult in faurar la gat cu un fular
Strigand la pasari ce nu tin cont de calendar
Coroane de frunze galbene doresc sa-mi fie pat
Si vantul cainele meu dresat
Latra printre castani ca stapanul lui s-a internat si
Ma iubeste sincer cum il iubesc si eu
Doi fluturi pe umerii mei sa nu-draznesti sa-i scuturi
Uite-i cum se preschimba-n ghiocei si dorm si ei imbratisati intr-un pahar de aspirina si
Asteptam vara ce parca intarzie sa vina
Ce goi sunt toti pe dinauntru ingeri cu pamantesti nevoi, pamantul imi sprijina avatul
Si mainile refuza sa cedeze, ma mana gandul
Orasul meu e-un cimitir de inorogi cu leagane inalte cu poduri daramate are o singura intrare
Pavata cu poze si povestioare, orasul meu abia mai sta-n picioare,
Musca din soarele lipit de mine pe tavan, cheia-i la mine, defapt incuietoare n-am
te-astept cu coate julite si croiala mea de biet golan...bine v-am gasit

Orasul e cam ciudat, aglomerat si poluat

Cu desene pe asfalt si terase mincinoase

Cu dimineti matase si cu nopti furtunoase

Si cu talhari ce au furtu-n oase...

TE fura privelistea si aproape linistea

Ne fura privelistea si aproape linistea

Cimitirul este zambet viu, aleile sunt scancet, stiu periferia cantec viu, centrul ranceziu si

Strazile se sparg, copacii se sparg

Aripile se sparg incet se sparg incet

Crede-ma cand spun primarul este un hoinar

Crede-ma cand spun este un poet vulgar

Nu ii mai cere cheia el e mereu incuiat

Nu ii mai cere cheia si el o cauta disperat

Bine v-am gasit de cand va cautam

Bine ati sosit de cand va regretam

Cladirile sunt pentru voi caci mirositi a caramida, le priviti de sub pupila, le stiti de vis si sila

Pentru afis de luna plina, luminatoare de duzina-n orasul meu ciudat